O mamă!



Monica Rusu

În grădina cu fântână
Plânge-o mamă din inimă
A crescut patru copii
Dar e singură în vii .
Iar în prag de sărbători,
Nimeni nu-i aduce flori.
Doar Dumnezeu o alină
Cu ea odată suspină.
El a preschimbat o floare,
Într-o plantă vorbitoare.

-De ce plângi măicuța mea
Viața ți-e pustie, grea?
Ce mirată e batrâna
Parcă-i stă în loc inima.
-Iaca plâng de supărare
Și mai vărs lacrimi amare
Mi-este dor de fiul mare,
De nepoți și de fata ca o floare.
C-au plecat copii-n lume
Să pună pe masă pâine .

-Așa e măicuța mea
Viața -n țară este grea
Dar Dumnezeu te veghează
Viața El îți luminează.
Lacrimile-ți mărgăritare
Broboanele de sudoare
Au udat pământul care
A rodit de sărbătoare.