Conceptul de protecție civilă în accepțiunea actuală se referă la ansamblul sistemelor, structurilor și resurselor gestionate de guverne și care sunt orientate spre protejarea populației non-combatante, în principal în caz de dezastre naturale și tehnologice. Această definiție este valabilă în special în arealul geografic al Uniunii Europene. În alte zone conceptul acoperă un areal variabil de măsuri aparținând activităților de apărare ale populației (în general necombatante) împotriva atacurilor militare, acelor necesare în caz de dezastre rezultate din atacuri teroriste sau din hazarde de altă natură, catastrofe naturale sau din riscuri de vulnerabilitate diverse conectate conceptului de securitate națională.

Conceptul poate fi descris de un număr mai larg de termeni, fiecare dintre aceștia având propria semnificație cum ar fi managementul crizelor, managementul situațiilor de urgență, pregătirea situațiilor de urgență, planurile de contingență, serviciile de urgență, precum și apărarea civilă.

Conceptul de protecție civilă în accepțiunea actuală se referă la ansamblul sistemelor, structurilor și resurselor gestionate de guverne și care sunt orientate spre protejarea populației non-combatante, în principal în caz de dezastre naturale și tehnologice. Această definiție este valabilă în special în arealul geografic al Uniunii Europene. În alte zone conceptul acoperă un areal variabil de măsuri aparținând activităților de apărare ale populației (în general necombatante) împotriva atacurilor militare, acelor necesare în caz de dezastre rezultate din atacuri teroriste sau din hazarde de altă natură, catastrofe naturale sau din riscuri de vulnerabilitate diverse conectate conceptului de securitate națională.

Conceptul poate fi descris de un număr mai larg de termeni, fiecare dintre aceștia având propria semnificație cum ar fi managementul crizelor, managementul situațiilor de urgență, pregătirea situațiilor de urgență, planurile de contingență, serviciile de urgență, precum și apărarea civilă.

Semnul distinctiv international al protecției civile este reprezentat de un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu, conform Convenției de la Geneva din 1949.

Semnul distinctiv international al protecției civile este reprezentat de un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu, conform Convenției de la Geneva din 1949.

Importanța

Investițiile relativ mici în pregătire, pot accelera recuperarea cu luni sau ani, prevenind astfel milioane de decese, cauzate de foame, de frig și de boli. Conform teoriei capitalului uman în economie, populația unei țări este mai valoroasă decât toate terenurile, fabricile și alte bunuri pe care le posedă. Oamenii reconstruiesc o țară după distrugerea ei și, prin urmare, acesta este un lucru important pentru securitatea economică a unei țări care îi protejează poporul. Potrivit psihologiei, este important ca oamenii să se simtă ca și cum ar controla propriul lor destin, iar pregătirea pentru incertitudine prin apărarea civilă poate ajuta la realizarea acestui lucru.

Particularități geografice

În România

Protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate în România potrivit legii nr. 481/2004, în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență, conflictelor armate și înlăturarii operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supraviețuirii persoanelor afectate.

În România, Protecția Civilă a luat ființă în 28 februarie 1933, când Regele Carol al II-lea semna Înaltul Decret Regal nr. 468, prin care se aproba „Regulamentul de Funcționare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene”.^[1] Scopul acestuia era acela de a „limita efectele bombardamentelor aeriene asupra populației și resursele teritoriului, fie asigurându-le protecția directă, fie micșorând eficacitatea atacurilor”.^[2] Acest moment este considerat a fi data de naștere a Protecției Civile în România, Apărarea Pasivă devenind o armă de sine stătătoare.^[2] Ca urmare a evenimentelor care au fost , an de an voluntarii și pompierii sărbătoresc pe 28 Februarie Ziua Protecției Civile din România.

În anul 2001,^[3] ca urmare a reorganizării Comandamentului Protecției Civile și a Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari, se înființează Inspectoratul General pentru Situații de Urgență prin preluarea de la Ministerul de Interne formând o structură unificată.

Note

Importanța

Investițiile relativ mici în pregătire, pot accelera recuperarea cu luni sau ani, prevenind astfel milioane de decese, cauzate de foame, de frig și de boli. Conform teoriei capitalului uman în economie, populația unei țări este mai valoroasă decât toate terenurile, fabricile și alte bunuri pe care le posedă. Oamenii reconstruiesc o țară după distrugerea ei și, prin urmare, acesta este un lucru important pentru securitatea economică a unei țări care îi protejează poporul. Potrivit psihologiei, este important ca oamenii să se simtă ca și cum ar controla propriul lor destin, iar pregătirea pentru incertitudine prin apărarea civilă poate ajuta la realizarea acestui lucru.

Particularități geografice

În România

Protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate în România potrivit legii nr. 481/2004, în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență, conflictelor armate și înlăturarii operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supraviețuirii persoanelor afectate.

În România, Protecția Civilă a luat ființă în 28 februarie 1933, când Regele Carol al II-lea semna Înaltul Decret Regal nr. 468, prin care se aproba „Regulamentul de Funcționare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene”.^[1] Scopul acestuia era acela de a „limita efectele bombardamentelor aeriene asupra populației și resursele teritoriului, fie asigurându-le protecția directă, fie micșorând eficacitatea atacurilor”.^[2] Acest moment este considerat a fi data de naștere a Protecției Civile în România, Apărarea Pasivă devenind o armă de sine stătătoare.^[2] Ca urmare a evenimentelor care au fost , an de an voluntarii și pompierii sărbătoresc pe 28 Februarie Ziua Protecției Civile din România.

În anul 2001,^[3] ca urmare a reorganizării Comandamentului Protecției Civile și a Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari, se înființează Inspectoratul General pentru Situații de Urgență prin preluarea de la Ministerul de Interne formând o structură unificată.

Note

1. ^ IGSU: Ziua de marți, declarată „a porților deschise” cu prilejul a 79 de ani de Protecție Civilă, 27 februarie 2012, S. T., Antena 3, accesat la 25 iunie 2013
2. ^ ^{a b} 80 ani de Protecție civilă în România, Citynews.ro, accesat la 25 iunie 2013
3. ^ O.G nr. 88 din 2001 privind organizare și funcționare servicii publice publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 544 din 01/09/2001

1. ^ IGSU: Ziua de marți, declarată „a porților deschise” cu prilejul a 79 de ani de Protecție Civilă, 27 februarie 2012, S. T., Antena 3, accesat la 25 iunie 2013
2. ^ ^{a b} 80 ani de Protecție civilă în România, Citynews.ro, accesat la 25 iunie 2013
3. ^ O.G nr. 88 din 2001 privind organizare și funcționare servicii publice publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 544 din 01/09/2001

•