25 MARTIE BUNA VESTIRE Blagovestenia (ZIUA MAMELOR CREȘTINE)


După ce la începutul luni martie am sărbătorit ZIUA FEMEI ȘI ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MAMELOR.
Astăzi 25 martie odată cu sărbătoarea BUNEI VESTIRI Biserica a orânduit și prăznuirea Zilei Mamelor creștine.

Buna Vestire este prăznuita de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagoveştenia (termenul slav corespunzător celui de Buna Vestire), este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia şi Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie.

Părintele profesor Ene Branişte susţine că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al ÎI lea (681-683). La început această era doar locală şi cu denumirea de sărbătoare a aşteptării Naşterii Domnului. Variaţia datei de prăznuire a existat în Apus până în sec. XI, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Naşterii Domnului (6 ianuarie).
Buna Vestire, cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului
Buna Vestire, cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului Măreşte imaginea.

Buna Vestire este prăznuita de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagoveştenia (termenul slav corespunzător celui de Buna Vestire), este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia şi Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie.

Părintele profesor Ene Branişte susţine că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al ÎI lea (681-683). La început această era doar locală şi cu denumirea de sărbătoare a aşteptării Naşterii Domnului. Variaţia datei de prăznuire a existat în Apus până în sec. XI, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Naşterii Domnului (6 ianuarie).

În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Naşterea Domnului a început să fie sărbătorita peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. al V lea.

Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acorda dezlegare la peste, indiferent în ce zi ar cădea aceasta.

Temeiul scripturistic al sărbătorii Bunei Vestiri

„Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugetă în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.

Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împăraţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea”. (Luca I, 26-38).

Nicolae Cabasila observa că dacă la crearea primului Adam, Tatăl se sfătuieşte cu Fiul şi cu Sfântul Duh, venirea la existenţa a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc după obţinerea consimţământului cu totul liber al Sfintei Fecioare. Cea care-L naşte nu e folosită ca mijloc al venirii lui Lui la existenţa ca Om, fără voia ei. Nicolae Cabasila ne mărturiseşte că „Dumnezeu nici nu a înştiinţat de mai înainte pe Adam, nici nu l-a înduplecat să-şi dea coastă, din care avea să se zidească Eva, ci lipsindu-l de simţire, i-a răpit mădularul. Dar procedând la zidirea noului Adam, a înştiinţat-o mai înainte pe Fecioară şi a aşteptat credinţa şi învoirea ei.

A fost mai uşor pentru Apostoli să creadă că Hristos a înviat, de vreme ce L-au văzut înviat. A fost uşor pentru creştini să creadă în învierea lui Hristos, pentru că au avut mărturia Apostolilor. Dar Maica Domnului, a crezut pe baza unei simple făgăduinţe că se va petrece cu ea un fapt ce depăşeşte legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Şi prin aceasta l-a făcut posibil, după cum susţine părintele Dumitru Stăniloae. E o lege a firii să nu poată zămisli cele ce şi-au ales viaţa fecioriei. De aceea Maica Domnului întreabă: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”. Însă, după ce îngerul îi comunică modul zămislirii minunate – „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri”, Fecioară nu s-a mai îndoit de vestirea îngerului.

În clipa în care declara că se încrede cu desăvârşire în minunea ce se va săvârşi cu ea, Fiul lui Dumnezeu Se şi sălăşluieşte în ea, zămislindu-Se Om. Naşterea lui Dumnezeu-Cuvantul ca om este o naştere unică, neavând nimic din naşterea celorlalţi oameni. Nici naşterea Sa din Tatăl, nici cea din Fecioara Maria, nu au avut ceva comun cu naşterea altcuiva. Naşterea Sa ca Om nu e o naştere din necesitatea firii, ci din bunăvoirea lui Dumnezeu.

Buna Vestire în calendarul popular

Buna Vestire este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru că în această zi are loc primul său cântec, prin care anunţa vestirea primăverii.

Potrivit tradiţiei, dacă primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rău: „Cucu-n spate mi-a cântat/şi moartea m-a săgetat!”

Există obiceiul ca în această zi, să se numere de câte ori cucul îşi cântă numele, număr care ar descoperi câţi ani mai avem de trăit.

Flăcăii şi fetele îl întrebau pe cuc când se vor căsători: „Cucule voinicule/Câţi ani îmi vei da/pân’ m-oi însura (mărită)?” Dacă se întâmplă ca după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul sau echivala cu un an de astepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea sa era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică.

De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua să, era tăiată şi pusă în scăldătoarea fetelor, în speranţa că flăcăii nu le vor ocoli.

TRADIȚII SUPERSTIȚII ȘI OBICEIURI
Astăzi este prima dezlegare la pește din postul mare al paștilor.
Creștinii trebuie să mănânce pește astăzi pentru a fi sănătoși și voioși tot anul și pentru a se Strecura printr -e probleme preum peștele.
Tradiția spune că tot astăzi se dezlegă limba păsărilor și începe să cânte CUCUL CARE VA CÂNTA PÂNĂ LA 29 IULIE.